DIASPORA ŞI EXPERIENŢA TRANSNAŢIONALĂ. PRACTICI DE MEDIATIZARE ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ
DIASPORA
ŞI EXPERIENŢA TRANSNAŢIONALĂ. PRACTICI DE MEDIATIZARE ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ
Studiul analizează practicile
de mediatizare a „noii diaspore” – migraţia
forţei de muncă în ţările din Uniunea Europeană. Principala întrebare de
cercetare se referă la construcţia mediatică a imaginii migrantului precum şi a
formelor emergente de manifestare a diasporei: este diaspora mediatizată ca un fenomen „la distanţă” (recuperat eventual
în cadrul unei agende politico-mediatice) sau dimpotrivă, presa propune imagini
variate şi nuanţate despre condiţia migrantului, abordând această temă ca problemă
publică? Aşadar, ce forme de „distanţă morală” construieşte media faţă de
românii care muncesc în străinătate? Aplicând analiza de conţinut calitativă combinată
cu analiza de discurs la nivelul a două cotidiene naţionale, studiul
demonstrează că presa „defineşte” diaspora ca o realitate abstractă,
schematizată sub forma unor personaje idealizate vs. personaje negative. Media
instituie astfel un imaginar al compasiunii şi al atenţiei binevoitoare – o realitate
exterioară publicului naţional. Discursul mediatic nu evidenţiază particularităţile experienţei diasporice în contextul
diverselor tipuri de mobilitate.
DIASPORA ŞI EXPERIENŢA TRANSNAŢIONALĂ. PRACTICI DE MEDIATIZARE ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ.
-
DIASPORA ŞI EXPERIENŢA TRANSNAŢIONALĂ. PRACTICI DE MEDIATIZARE ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ.
Autori:
CAMELIA
BECIU
[1]
[1]
este profesor universitar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) şi cercetător ştiinţific la Institutul de Sociologie al Academiei Române (Laboratorul Sociologia comunicării şi a spaţiului public), Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, 050711 Bucureşti, România
Rezumat
DIASPORA
ŞI EXPERIENŢA TRANSNAŢIONALĂ. PRACTICI DE MEDIATIZARE ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ
Studiul analizează practicile
de mediatizare a „noii diaspore” – migraţia
forţei de muncă în ţările din Uniunea Europeană. Principala întrebare de
cercetare se referă la construcţia mediatică a imaginii migrantului precum şi a
formelor emergente de manifestare a diasporei: este diaspora mediatizată ca un fenomen „la distanţă” (recuperat eventual
în cadrul unei agende politico-mediatice) sau dimpotrivă, presa propune imagini
variate şi nuanţate despre condiţia migrantului, abordând această temă ca problemă
publică? Aşadar, ce forme de „distanţă morală” construieşte media faţă de
românii care muncesc în străinătate? Aplicând analiza de conţinut calitativă combinată
cu analiza de discurs la nivelul a două cotidiene naţionale, studiul
demonstrează că presa „defineşte” diaspora ca o realitate abstractă,
schematizată sub forma unor personaje idealizate vs. personaje negative. Media
instituie astfel un imaginar al compasiunii şi al atenţiei binevoitoare – o realitate
exterioară publicului naţional. Discursul mediatic nu evidenţiază particularităţile experienţei diasporice în contextul
diverselor tipuri de mobilitate.
Cuvinte cheie:
diaspora, migraţia intra-UE, discurs mediatic, problemă publică, „suferinţa-la-distanţă”
Evaluarea articolului:
