Rezumat
Inceputul secolului al XX-lea s-a remarcat printr-o reprezentare generoasa a tematicii timpului in literatura si arte: timpul si memoria au constituit punctul de plecare, nu numai in abordarea tematica a subiectivitatii (romanul temporal si noul roman francez), ci si in constituirea unui complex de tehnici discursive (romanul temporal), menite sa aprofundeze impresia temporala. In a doua jumatate a secolului al XX-lea tendinta de obiectivare a fenomenului temporal reflectat in literatura a implicat o aprofundare a constientizarii si autoconstientizarii filosofice in raport cu manifestarile timpului: Dimensiunea mnemonica a textului s-a dovedit a fi o tema predilecta a filosofiei moderne, parind sa precizeze punctul de intersectie a numeroase directii teoretice: incongruenta fundamentala dintre autor si text (Derrida), decalajul in autoperceptia identitara prin confruntare cu propriul text (Levinas) ori substitutia identitara dintre autor si text (Foucault) subordoneaza, in forme diferite de reprezentare, o tendinta de definire a textului ca paradigma identitara in raport cu temporalitatea umana.
Volumul prezent isi propune o noua precizare a temporalitatii discursului literar si filosofic modern. Iata citeva dintre directiile pe care acesta isi propune sa le dezvolte prin contributiile insumate:
· Forme de memorie (memoria voluntara, memoria involuntara, memoria afectiva, memoria imaginative, etc.) si reflexia lor in literatura;
· Forme de mimesis temporal in literaturi si arte;
· Textul ca mnemotehnica;
· Dialectica negativa a temporalitatii: discursul uitarii;
· Inscenari literare ale discontinuitatii temporale, ale diferitelor forme de afazie;
· Metafora temporala;
· Identitate si alteritate in raport cu dimensiunile timpului;
· Intertextualitatea filosofica si stiintifica a discursului temporal;
· Constituirea eului prin scrierea autobiografica: paradigme ale amintirii si uitarii;
· Valente ale timpului in prima jumatate a secolului al XX-lea: perspectiva socio-culturala