Dezechilibrele bugetelor naționale și, în mod special, cel al asigurărilor sociale îi determină pe factorii de decizie să se uite tot mai des spre caracteristicile pieței forței de muncă și la rezultatele generale ale activității economice. Veniturile generale ale statului, produsul intern brut realizat, sunt cu atât mai mari și țara își poate permite o politică socială cât mai bine adecvată nevoilor populației cu cât țara este mai bine plasată după performanțele tehnologice ale activităților economice care favorizează o productivitate a muncii mai mare. Performanțele în inovare departajează statele membre UE în patru grupe, fiecare grupă având aproape o specificitate a curbei ratelor de participare pe grupe de vârste și sexe. Și în România, ratele de activitate pe grupe de vârstă ale populației în regiunile cele mai dezvoltate sunt mai apropiate de cele din țările cu performanțele cele mai bune în inovare deși, pe ansamblu, România se plasează în grupa a iv-a, ultima, după rezultatele în inovare între țările membre UE. În țara noastră, ratele de activitate pe grupe de vârstă au scăzut în ultimii ani în special la vârstele după 50 de ani, deși vârsta de retragere de pe piața muncii la bărbați este cea mai mare între țările membre UE. Creșterea productivității muncii a favorizat creșterea economică dar, în lipsa unei politici economice coerente, nu una durabilă. În România, ratele de activitate la unele grupe de vârstă au fost mai mari în urmă cu 3 decenii și chiar și în primii ani ai tranziției la economia de piață. Câteva variante de proiectare a ratelor de participare la viața economică pe grupe de vârstă, cu orizont 2020, sunt utile și, posibil, și realiste chiar în varianta cu cele mai mari rate de activitate (optimistă) cu condiția implementării unor politici care să facă posibilă reținerea forței de muncă prin ocupare în țară și a adecvării profilului și nivelului calificării cu fișa postului.